Eu n-am învățat să spun ”te iubesc”

Iubirea îți vine natural, nu? Iar când există, se văd faptele micuțe. Două lingurițe de zahăr în cafea și mai multă plapumă noaptea. Cuvintele sunt mai complicate și le înveți acasă, odată cu primul strigăt.

O să-mi fie greu să-ți spun cuvintele. O să-mi ia timp, certuri și lacrimi, ai zice că e rețeta perfectă! La început, am să mă împiedic și-am să scap un  ”te rog”, iar în serile alea reci în care singura căldură se află în inimile noastre și sub plapuma, am să continui șoptit și puțin fără respirație cu ”te vreau”. Când vei fi trist, am să-ți iau mâna și mi-o pun pe partea stângă a pieptului zicându-ți un simplu ”te simt”.

Tu ai să le rostești de mii de ori. La început o să te supere că nu le-auzi înapoi și ai să te frămânți ca un copil că tu simți..iar eu nu. Mai târziu ai să le repeți doar de dragul de-a revedea fața mea blocată. Te vei plictisi să-ți auzi vocea și poate uneori și iubirea te va plictisi. Dar într-o zi, când o să te aștepți cel mai puțin, când din reflex ai să vrei să-mi deschizi sticla cu apă că mă vezi chinuindu-mă, am să strănut un ”te iubesc”. Fără să-l realizez și fără să-l controlez. Fără să-l anticipez.

Nu așa vine iubirea? Pâș- pâș, pe nevăzute. Uneori cuvintele sunt de prisos și pe cât de mult le simt ale mele, pe atât de bine am înțeles că deși nu ți-am zis niciodată ”te iubesc”, la 5 dimineața eram în stare să cutremur tot Bucureștiul numai să-ți găsesc o farmacie să-ți treacă durerea.

te iub

O prietenă mi-a zis că iubirea devine complicată atunci când chemi un lift, deși știi că e ocupat. O altă prietenă mi-a zis că ea o să apese pe buton și de o sută de ori dacă e cazul și poate să urle lumea că e nebună, dar să fie sigură că atunci când ia scările..le ia fără niciun regret. Să știe că a dat totul înainte să renunțe.

Nu știu de unde să te încep. În amintirile mele îți luam întâi mâna, iar degetele îți miroseau a țigară. Continuam cu coasta de sus, ca o amintire la ce am fost cândva și la ce-am devenit datorită ție. Terminam mereu la fiorul pe care îl simțeai când eu, rece fiind, mă încălzeam la picioarele tale. Singurul loc în care luna întâlnea soarele.

În inimă intri mai greu, începi cu un sărut pe frunte și continui cu ”ai grijă”. Termini cu sentimentul ăla pe care îl ai când dormi singură, iar brațele lui îți rămân în piele, iar gândul că nu-i acolo te sufocă.

Iubirea o începem la ”te”. Separat, în fața altor mii de oameni. Noi am terminat iubirea când ne-am spus toate cuvintele din lume, dar le-am pierdut pe cele mai importante în brațele altora.


Mi-am pus sufletele pereche pe numere și le-am închis într-o cutie. Parcă tot timpul ăsta am mers cu spatele, mă speriase necunoscutul. Dar am făcut două glume cu pești, m-am lăsat de tot ce-mi pierde vremea și-am trecut peste.

Peste – pește.

Un răspuns la „Eu n-am învățat să spun ”te iubesc””

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s