Câte ziduri, atâtea beri

Despre tine, mama ar zice că pari băiat bun, dar prea pierdut în tine. Tata ar zice că alcoolul te face să vezi poate totul într-o lumină mai pozitivă, dar că pe el niciodată nu l-a impresionat asta. El mereu a vrut un băiat care să știe cum să se poarte cu fiic-sa. Prietenele mele ar zice că mă săruți drăguț pe frunte și că le-a plăcut cum te-ai oferit să duci gunoiul, dar toate astea se șterg în momentul în care deși realizezi că ai greșit, țipi la mine ca la o oglindă.

Un prieten ar zice că ai uitat să crești puțin, iar iubirea imatură nu îmi mai stă bine. Un altu’ ar zice că ești urât și că mă subestimez, cu ochii ăștia pot mai mult. Cineva ar zice că ai mare noroc de glume și te pricepi să sincronizezi răsăritul cu cuvintele. Atât.

  • Ai tu unele momente în care taci deodată mâlc. De parcă am spus cuvinte dureroase și acum îți lingi rănile. Iar eu, ca un copil, încerc să deslușesc ce din tot ce-am zis, te-a făcut să taci.
  • Probabil ceva în mine obosește deodată. Îmi cedează ritmul inimii și mă prind mai greu cum să-mi repornesc rotițele. Dar liniștește-te, nu vezi? Tot te țin de mână.

Eu aș zice că ți-aș fi zis toată lumea, câtă-n lună și în stele (pardon, soare!), dar când s-a împărțit timpul, nouă nu ne-a rămas deloc. Ți-aș fi luat mâna și mi-aș prins-o în juru-mi, să-mi ajungă direct în suflet, dar atingerile ți s-au pierdut undeva pe drum. Iar noaptea? Noaptea ți-aș fi oprit răsuflarea.

Poate rotițele noastre se învârt prea diferit pentru a se potrivi. Pe mine, odată ce m-ai oprit, o iau razna și dărâm totul în cale. Tu doar obosești repede.

Naiv, credeai că am cuvinte doar pentru tine și de-asta te-ai reapropiat când eu, scriam mecanic. Iubind în fiecare zi pe un altu’, din inerție și de dragul amorului. Binebine, suferi, dar măcar suferi pe ritm, nu? Așa, să fie cu poftă!

Nu e problema mea, nu-s responsabilă să mișc în tine iubire. 

WhatsApp Image 2018-10-20 at 22.21.36

Am realizat brusc că oricât aș crește, ochii o să-mi rămână la fel. Oricât m-aș îngrășa sau pitici. Și ochii mi-s o combinație frumoasă între mama și tata, iar gândul că toată viața am să-i port pe ei în privire, m-a făcut deodată fericită. M-am găsit tot într-o toamnă și tot cu picioarele în frunze ca și atunci când te țineam de mână. Doar că acum sunt fericită și nu credeam că am să ajung să plâng pentru cât am crescut.

Fericire e momentul în care fără să te întrebe nimeni, realizezi că ești bine. Că ai tot ce ai nevoie și începi ușor să tremuri de frică pentru că parcă e prea mult noroc strâns în jurul tău și ți-e frică să nu calci strâmb și să pierzi.

Acum doi ani mă plimbam de mână cu tine, băiatul pe care l-am iubit și mă certai că mă uitam oriunde, numai nu în ochii tăi. Era oricum iubirea pe sfârșite și nu știu care simțea asta mai tare, dar cert e că simțeam diferit. Eu ca pe o moarte a tot ce urma să simt vreodată. Tu ca o gură de aer proaspăt.

Acum doi ani nu mă vedeam inspirând și expirând cuvinte și niciodată plecând cu iubire rămasă. Dumnezeu să-mi dea pedeapsă, nu? Unde unii mi-ar pune inima în vitrină, tu ai jucat-o la barbut, așa că las. Să vină ce-o veni, eu cu karma deja m-am împrietenit. Mi-a promis că mi-am spălat păcatele și mă mai lasă să fac încă două, așa..că-s fată bună.


În poză mi-e Tița și momentul în care am făcut switch pe lună. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s