De ce ți-e frică nu scapi: poveste cu fantome

  • ești mai bine fără mine.
  • amuzant cum deși niciodată n-ai reușit să-ți asumi vina, acum îți asumi meritele. Stai liniștit, sunt bine pentru că fac niște lucruri pe care le-aș fi făcut și dacă erai aici. Ai plecat și tot îți vezi efectele asupra mea.

51188918_1967463196888444_2913885038296694784_n

Mie mi-e greu să-ți răspund. Nu că uneori mă lași fără cuvinte, ci pentru că sunt puțin invidioasă, parcă și la cuvinte te pricepi mai bine decât mine. Așa ai fost mereu, mai bun. Mai bun la glume, mai bun la cuvinte.

Mai bun la a pleca.

Cât admiri și cât blamezi scriind? Dar plecând?

Ca un rău necesar. Să înveți când să trântești ușa.

E amuzant cum cel lăsat e cel norocos. El n-are oricum altă variantă, trebuie doar să se conformeze. Cel care pleacă rămâne mereu cu întrebarea dacă a fost bună decizia.

A ta s-a confirmat?

62226510_889084391430002_3752396047570173952_n

Eu mai am pozele tale din călătorii. Și screenshot-uri la discuții. Și fața ta când mă legam de tine. Să știi că vreau o poză cu ochelari! Mereu am crezut că ai nevoie, ca să vezi lucrurile MAI CLAR! Râd. Îți dau și eu una cu picioarele mele.

Așa ca să vezi că glumele de atunci erau bune, acum..

Mă întristează gândul c-am uitat din lucruri. Îmi amintesc în principiu cum mă simțeam sau cum mă făceai. Mai greu cu ce-mi spuneai. De la tine au început să-mi placă mâinile oamenilor.

E vorba de etape. Orice lucru închis presupune o posibilă deschidere, nu? Când eram mică, am închis din greșeală cămara cu lacăt și-am lăsat cheia înăuntru. În loc să-l întreb pe tata dacă are una de rezervă, am luat un baros și-am spart lacătul. După, l-am pus de formă înapoi. Din perspectiva potrivită, asta ar fi metafora perfectă a vieții mele.

Nu știu dacă sunt fericită sau bine, doar alerg. Ai râde dacă ai auzi prin câte povești am trecut. O bulă de dramă și telenovele ciudate îs! Dar iese bine cumva, cu inspirație.

62358409_562889560914807_8356949787471249408_n

Aș vrea să te văd doar ca experiment, să văd cum după atâtea traininguri și experiențe, încă mă pot pierde în fața unui om. Dacă. Ce ți-aș spune? Ce ciudați am fi!

Viața e un șir lung de frici, de stai sau învingi..sau taci și înghiți. Iar io care credeam că dacă nu aleg nicio variantă înseamnă că totul rămâne posibil. Naivă. Io încă n-am învățat să spun exact ce simt, dar sunt pe drumul cel bun. Mi-e frică că uneori viața ia decizii pentru mine cât stau pe gânduri.

Scriu pe manele la 5.00 dimineața. La fel de cocalară și la 23 de ani.

Eu nu știu ce-i fericirea, dar tu..tu ești fericit?

SCRISOARE DE PE FRONT. MĂ LUPT CU NEMȚII.

AȘTEAPTĂ-MĂ ACASĂ, VIN CU BISCUIȚI.

ALEXA,

(fir-ar, trebuia la stânga)

Ai grijă.


62015937_316901175900621_8080307306098589696_n

Am găsit poza în care dormeai pe canapea.

Nu ești primul care mi-a dat block, dar singurul fără să-l fi rănit. Vezi că mi-am schimbat adresa de mail, dar stai liniștit, las fereastra deschisă. Să știe unde să ajungă porumbelul pe care îl trimiți următoarea dată când ți-e dor de mine.

2 răspunsuri la „De ce ți-e frică nu scapi: poveste cu fantome”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s