Să nu intrăm unde nu stăpânim

61933977_1347324132085620_854327943600537600_n

Am confundat echilibrul cu griul când în balanță tot ce trebuia să fie erau faptele. Nu să înveți să fii neutru, ci să știi când să spui „mi-e dor de tine” și când „aș vrea să fii în mine”.

Să știi când să spui „ți-ar sta mai bine plecând” și când să te uiți în ochi și să taci. Sh.

La baie-n CFR și trandafiri pe pat. Mângâiatul pe coapse la cină și trasul de păr. Alcoolul și iarba, tu și luatul de mână. Ah.

„plecarea mi se asortează cu oftatul” – scuza mea când achit nota. Las și bacșiș ca o portiță de scăpare, să știu că-mi permit să mă întorc oricând.

„Tu niciodată n-ai reușit să ieși din trecut”. De ce aș face-o? E singurul loc de care mai sunt sigură.

62446978_841796939516945_8948957973493841920_n

Și 1..2..3, rahat! M-ai călcat pe picior! Dar e ok, s-a terminat melodia și io oricum am urât mereu tangoul. De fiecare dată când cineva se apropie de tine, trebuie să te dai doi pași înapoi, iar tu încă foloseşti privirea de „te rog, nu mă călca în picioare”.

Uh, ce spaimă ai tras! Era cât p-aci să te apropii de cineva. Pentru tine s-a inventat jocul de du-te vino pe care eu nu l-am învățat niciodată. Eu am ales să stau pe loc, de frică să nu merg prea departe. Pasul lateral te absoarbe de orice vină, de-asta l-am dansat toată viața.

Prima oara e greșeală, a doua ți-o asumi și a treia oară nu îți mai e frică să cazi pentru că hotărăști că nu mai vrei sa te ridici.

E strategie. N-ai cum să cazi dacă n-ai unde.

Așa că îți crești paranoia, o faci mare și frumoasă și-o hrănești de fiecare dată când cineva îți dă mâna să te ridice. Aștepți fiecare moment în care să te scape, iar dacă nu, e simplu, îi dai tu drumul cât încă ești aproape de sol.

Să doară mai puțin.

Nu vârful muntelui te sperie, ci alunecarea, gândul că ai putea să cazi și nu poți anticipa când, cum și fără de cine. Așa că mai bine pleci și-ți promiți că dată viitoare lași naibii tangoul deoparte și te apuci de populară. Parcă-ți place mai mult cum se învârt oamenii.

E mai mult loc de improvizație, că la sincronizare nu te descurci oricum.

61946227_396326887648022_8918820338301665280_n

Poate că golul din noi nu se umple așa ușor și tu ai decis să încerci cu mine. Iar eu, deși am știut că tu n-ai să reușești, am decis să încerc cu tine.

Nu ești tu de vină, eu te-am uitat. M-am pierdut pe mine cu speranța că te găsesc pe tine.

Iubirea e ca musca aia nenorocită care se tot lovește de bec. Adică o scoți afară și data viitoare închizi lumina.

Reality check: am stricat bumerangul, ia să te văd acum!


Poze din Spania, locul în care rămân la bătrânețe.

Un răspuns la „Să nu intrăm unde nu stăpânim”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s