„Copilăria e un cuțit înfipt adânc în gâtlej”

O vreme o să te mai simți neputincioasă și gândul că puteai face mai mult, că puteai fi mai mult, se va simți ca praful de pușcă pe limbă. Puteai fi dansatoare, nu una extraordinară că e cam greu, dar să mai dansezi din când în când în costume sexy în spatele unei cântărețe celebre. Sau să scrii exact ce-a mai fost scris, dar în alt mod, în modul potrivit. Sau ceva filatropă care ar putea rămâne cumva în vreo istorie. Sau doar o femeie fatală care a vrăjit toți marii oameni și-a fugit în lume, lăsându-i cu inima ruptă.

Puteai fi toate astea și-ai rămas casnică sau cu un job plictisitor la care mergi doar pentru a întreține o familie pentru că da, ai și născut. Și-ți verși toate iluziile tinereții în doi ochi de fetiță la fel de frumoși ca ai tăi, doar că mai buni și mai strălucitori (tu flacăra oricum n-o mai ai). Ei îți tot spun mamă, dar cât ar vrea să aibă curajul să-ți spună „nu”. Șantajul emoțional tot obligație devine în momentul în care ochii care sclipesc nu mai fac un pas, de frică să nu te dezamăgească.

O vreme, o să mai simți că nu ești ce-ai fi vrut, dar după o vreme, dezamăgirea de sine va fi înlocuită. Pentru comoditate ne învelim cu orice și un ”așa a fost să fie” mereu a ținut de cald la rău. N-a înlocuit însă și tristețea, ci doar a învăluit-o într-un strat de acceptare și posibilitatea de a dormi decent noaptea.

 

Cornu. Politicieni și pisici obeze

Fetița e o pisică frumoasă care, la cât de dolofană e, mi-a distrus ideea cum că Garfield e doar un film făcut din dorința americanilor de a avea totul în cantități masive. Fetița stă împreună cu doi motani la fel de grăsani și țin să menționez că toți sunt la dietă de un an și nicio îmbunătățire n-a fost observată, într-o căsuță- minune. Acolo, țânțarii mor vara și parcă, în dupa-amiezile fooarte fierbinți, când toate pisicile casei se întind pe trotuar, timpul se oprește în loc.

Căsuța, cu toate pisicile ei obeze, e în Cornu, o comună din Prahova, la vreo 6 km de Câmpina.  Printre aroganțele cu teren de sport de mii de euro iluminat noaptea și case de vacanță ale politicienilor, s-au strecurat și un restaurant frumușel foc și o priveliște de neuitat.

Câteva lucruri scurte despre comuna pisicilor grase:

  1. E plin de case de vacanțe. Dacă ești bogat și vrei să-ți faci o casă de vacanță, acolo e locul potrivit. Plus că, există șansa să fii vecin cu Ponta sau Năstase. Nenea din urmă chiar are o fermă uriașă, prin 2010 chiar număra ouăle pe la televizor.
  2. La Lavandă. Restaurantul cu care se mândresc ei tare, ba că vine Andreea Marin, ba Antonia, ba cine mai vrea să mănânce într-un loc mișto. Eu sunt o fată simplă cu tendințe de hipsteră și când mă apucă, ascult mult hip-hop, dar mereu cer mult de la localuri și ajung să comentez până și băile lor. Lavanda e mișto, design și de rochie elegantă și de blugi. Muzică pe vinil. Vin. Mâncare bună.
  3. E foarte curat. Zici că în fiecare dimineață dă cineva cu aspiratorul prin toată comuna. Sau o fi de la faptul că oamenii încearcă să păstreze curățenia cum în mod normal ar trebui? Hm.
  4. Asfalt peste tot. Este o stradă asfaltată care duce chiar și pe deal. De i-as spune bunicii mele din Suceava asta, ori ar râde ori ar plânge, depinde de încrederea pe care o are în mine.
  5. Au un festival. Cum în Suceava vin băieții cu micii, țigăncile cu pistoale cu bile și Voltaj cu „azi numai fraierii stau jos” de Zilele Sucevei, la Cornu, zilele comunei se numesc „Festivalul Florilor de Tei” și vine Andra, Andreea Bălan, Irina Rimes, Antonia și tot ce mai vrei. Anul ăsta l-am prins pe Ștefan Bănică Jr..și când zic l-am prins, vreau să zic că el ne-a prins..o oră…cu muzică live. Eu nu l-am văzut pe băetul ăsta live niciodată (mda, n-a venit la Suceava), dar mi-a plăcut tare. Am dansat ca un copil și pe „s-o facem lată” și pe aia cu Veta care n-are pic de sens, dar și atunci când a făcut o improvizație, ceva combinație de gospel cu populară.
  6. Pe deal e frumos. Transpirată toată și ruptă de oboseală, când am ajuns sus, totul era iertat. Mi-a adus sentimentul de dor și imaginea cu mine-n clasa a VII-a când urcam munții și mă pierdeam noaptea în Apuseni. Când stăteam o săptămână fără duș și urcam 2 ore doar ca să învățăm despre nori. Cornu mi-a dat din nou sentimentul de aventură și certitudinea că n-ar trebui să-mi fie frică de adâncimi. Încă-mi cântă Râpa în minte.

Fetiței îi place aici, mai ales vara când e foarte foarte cald. Se întinde pe terasă și uită toate știrile cum că oamenii se omoară și mor de foame pentru că așa e Cornu. Locul în care toți vin și uită de tot răul.

WhatsApp Image 2017-07-13 at 7.43.23 AM

Pe drum spre acasă

Pentru că atunci când nu știu cine sunt, mă duc acasă. Îi strâng pe ai mei tare-n brațe, tata-mi spune „nu plânge că te bat” și seara citesc toate poeziile scrise în interiorul dulapului. Mi-amintesc cum m-a sufocat prima dragoste și că eu nu am fost făcută să tac. Cuvintele mi se mai opresc în gât când mi-e frică să mă uit în ochii tăi, dar sunt bine. Mi-am luat parfum nou, mă tund mâine și promit să fug în america.

Goga spunea „să nu știe nimeni ce răni te dor”.  Și dacă stiu, ce? Sunt ale mele și vai și-amar de cel care se gândește că am nevoie de pansament.

Ce bine că m-am întâlnit cu tine aici.

Voiam să-ți spun că m-aș întâlni oriunde

Cu tine. Aș face și copii până una alta

M-ai făcut să nu stau locului

Și uneori mi-e frică de oameni, de mine mi-e frică tot timpul.

În fuga asta, tot ce-mi doresc e să-mi bată inima din nou foarte repede.

Când oamenii sunt triști, simt emoțiile altfel

Se sufocă cu ele.

Peter Pan si boala de-a pleca

Lasă, fii tu Peter Pan. Nu-ți stă bine înțepenirea într-un singur loc, dar măcar costumul verde ți se asortează cu ochii. N-ai fost niciodată îndrăgostit pentru că te-ar fi maturizat și cine vrea să fie adult oricum.

Iubirea e atunci când te întorci mereu acasă ca și cum acasă ar fi singurul loc în care te mai oprești din gândit. Sunt sigură că știi cum e și-ți miroase a plăcinte.

Fii tu Peter Pan și ia-ți zborul de fiecare dată când te sperii. Când e prea greu și prea departe. Ia-mi inima și scap-o. Oricum nu știai că e la tine, dar într-o zi te-ai trezit dimineața și la micul dejun ai găsit-o pe locul celălalt, citindu-l pe Paler. Deci nu te învinovățește nimeni, n-o voiai, dar ca prostul ai uitat să-nchizi becul într-o seară și văzând că ești acasă, s-a furișat pe sub ușă.

Ești tu Peter Pan, dar cât aș vrea să aud din nou „ești frumoasă!” dimineața. Cât aș vrea să mă vezi din nou, să mă crezi din nou, să râzi din nou. Să ne jucăm un du-te vino și să te fâstâcești că nu știi ce, de unde și cum a apărut liniștea asta și-a rămas aici.

Să-mi vină ăla rău și să mă pună să fac un pact să mă iubești din nou și-aș zice răspicat..nu.

Peter Pan, tu m-ai crescut puțin. Nu mai vorbesc așa mult și pe cât de mult îmi place să mă joc, aș vrea pe viitor să mă țină cineva în brațe mai asumat, mai conștient, mai mult.